Istoric
Cu o existenţă de 90 de ani, Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca (cunoscută iniţial sub numele de Şcoala de Arte Frumoase din Cluj devenită mai apoi Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu”, iar după Revoluţia din decembrie ’89 şi până în anul 2000 Academia de Arte Vizuale „Ioan Andreescu”) a fost, la momentul înfiinţării ei, prima astfel de instituţie academică din Transilvania, creată pentru a acoperi nevoia de specializare în domeniul artelor frumoase şi de a moderniza mişcarea artistică românească transilvăneană din perioada interbelică. „Aici s-au iniţiat în pictură (n.a. Mohy Alex, Petre Abrudan, Teodor Harşia, ş.a.), sculptură (n.a. Virgil Fulicea, Ion Vlasiu, ş.a.), grafică şi artă decorativă zeci de talente de indubitabilă vocaţie, devenind curând după aceea nume de referinţă ale artei din România”[1]
Primele şcoli de artă din ţară au fost întemeiate în secolul al XVIII-lea la Cluj şi Sibiu, apoi, în partea a doua a secolului al XIX-lea, la Iaşi (1860) şi Bucureşti (1864). Premergătoare acestora pot fi considerate, ca prime forme de învăţământ cu caracter artistic din Transilvania, şcolile de iconari şi pictori de biserici de la Nicula, Laz sau Făgăraş. Unirea Transilvaniei cu România (1 decembrie 1918), a avut consecinţe benefice şi pentru învăţământul artistic. O dată cu întemeierea Universităţii Daciei Superioare din Cluj, Consiliul Dirigent a plănuit şi o şcoală de “belle arte” ce urma să fie îndrumată de sculptorul Cornel Medrea. Proiectul se va finaliza la 15 noiembrie 1925 prin înfiinţarea Şcolii de Arte Frumoase, care îşi va deschide porţile în ianuarie 1926, având în componenţă două secţii: pictură şi sculptură, scopul şcolii fiind educaţia artistică, practică şi teoretică şi creşterea elementelor necesare învăţământului artistic. Ca o consecinţă, cursurile au fost practice – pictură, sculptură, artă grafică şi anatomie şi teoretice – istoria artelor, estetica, istoria culturii şi a literaturii. Şcoala de Arte Frumoase din Cluj răspundea astfel unui important imperativ cultural, „fiind un important focar cultural în Ardeal, iar activitatea desfăşurată de ea fiind extrem de serioasă” (Nagy Rozsa). Şcoala va parcurge mai multe faze, prima fiind cuprinsă între 1926-1933, urmată de etapa timişoreană – cauzată de cel de-al doilea război mondial. Primul director al şcolii a fost profesorul Alexandru Popp, afirmat în cercul profesoral al Şcolii de Arte Decorative de la Budapesta, urmat de pictorii Pericle Capilan, Catul Bogdan, Atanase Demian şi de sculptorii Eugen Pascu şi Romul Ladea. Profesorul Victor Papilian îndruma disciplina de anatomie artistică, iar Coriolan Petran istoria artei. Estetica şi istoria naturii erau conduse de Emil Isac, inspector general al artelor din Transilvania. Atanase Popa îndruma cursurile de perspectivă şi geometrie. Pedagogia a beneficiat şi ea de prezenţa a două mari personalităţi: Gh. Bogdan Duică şi Liviu Rusu.